Poveștile comunității
Prima mea consultație, pe cont propriu
Prima dată când am mers singură la specialistul în orteze, mama trebuia să vină cu mine. Dar bunica nu se simțea bine și nu puteam amâna consultația, așa că am luat trenul pe cont propriu. Drumul dura două ore.
M-am tot răzgândit dacă să port corsetul în tren. Cu el, spatele meu ar fi fost mai bine susținut, dar știam că în gară erau multe scări. Corsetul meu este destul de rigid și mă apasă pe coapse când fac pași mari. Dacă aș cădea pe scări cu el pe mine? m-am gândit, simțind cum mă cuprinde panica. Până la urmă, am hotărât să îl duc într-o pungă.
Mi-era teamă că voi uita ce voiam să spun sau să întreb, așa că am notat totul pe o foaie de hârtie. Apoi am lăsat foaia în tren.
Îmi amintesc că eram stresată, dar specialistul a fost foarte înțelegător. S-a asigurat că mă simt bine și că sunt îngrijită. Asta mi-a rămas cel mai mult în minte din ziua aceea.
Ce i-aș spune altcuiva
Dacă ai emoții înaintea unei consultații la care mergi singur(ă), poți spune asta. Poți povesti cum a fost drumul și de ce ai făcut alegerile pe care le-ai făcut — nu trebuie să ajungi acolo cu toate răspunsurile. Te poate ajuta și să îți notezi întrebările. Poate le păstrezi pe telefon sau ai grijă să nu pierzi foaia, cum am făcut eu!